Evoluția observației astronomice: de la…

Română 
O nouă generație de telescoape va revoluționa, în următoarele decenii, astronomia și cosmologia.
Profesorul Michel Dennefeld de la Institutul de Astrofizică din Paris (IAP) va prezenta în detaliu aceste noi telescoape gigantice și va reveni asupra evoluției observației astronomice, începută încă din Antichitate cu ajutorul ochiului liber.

Conferința se va desfășura în limba franceză, cu traducere simultană în limba română.

O scurtă istorie a observației astronomice
Încă din Antichitate, vechii înțelepți au făcut numeroase observații și au elaborat primele modele ale sistemului solar: cel mai faimos dintre ele, cel al lui Ptolemeu, a rezistat timp de aproximativ 1500 de ani. În paralel, civilizațiile amerindiene, chineze și altele au integrat stelele și traiectoriile acestora în toate aspectele societății.

În timp ce Evul Mediu întuneca perspectiva științifică în Europa, lumea musulmană făcea progrese spectaculoase. Schimburile cu Europa au dus la redescoperirea textelor grecești și a realizărilor din lumea islamică. Mari savanți precum Copernic, Kepler și Galileo au valorificat aceste cunoștințe, au descoperit noi planete, au propus noi modele și au pus bazele fizicii clasice, în special în domeniul astronomiei. Aceste progrese au fost posibile datorită observațiilor realizate cu instrumente din ce în ce mai performante, culminând cu inventarea lunetei astronomice.

În cele din urmă, a venit era telescoapelor. Bazele acestora au fost puse încă de la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu un model propus de James Gregory. Totuși, primul telescop „modern” este telescopul Hooker, aflat la Observatorul astronomic de la Mount Wilson, California. Acesta a stabilit un nou record de dimensiune, depășind diametrul de 2 metri. Cu o putere de separare neegalată timp de trei decenii, telescopul Hooker i-a permis lui Edwin Hubble să descopere că Universul se află în expansiune, schimbând radical viziunea noastră asupra Cosmosului.

Șapte decenii mai târziu, telescoapele Keck – cele mai puternice instrumente ale anilor ’90 – au dus la o nouă revoluție în cunoaștere: expansiunea Universului se accelerează în timp!

Astăzi, au început lucrările de proiectare și construcție pentru trei proiecte majore:

Giant Magellan Telescope (GMT) – oglindă de 24,5 m,

Thirty Meter Telescope (TMT) – oglindă de 30 m,

European Extremely Large Telescope (E-ELT) – oglindă de 39,3 m.

Cu un diametru al oglinzii principale de două, trei sau chiar patru ori mai mare decât cel al celor mai performante instrumente actuale, noile telescoape vor permite realizarea unor observații astronomice de neimaginat cu doar câțiva ani în urmă.

Biografie – Michel Dennefeld
Profesorul Dennefeld vine anul acesta în România în cadrul conferinței Opticon (www.astro-opticon.org), organizată de Institutul Astronomic al Academiei Române.

Absolvent al École Normale Supérieure din Cachan și profesor agregat de fizică, Michel Dennefeld are o vastă experiență în domeniul spațial, în special în studiul sistemului solar (măsurarea hidrogenului interplanetar). A fost conferențiar la Universitatea Pierre și Marie Curie (Paris 6). Ulterior, a petrecut câțiva ani la Observatorul European Austral (în Chile și în Europa), dezvoltând instrumente de observație și finalizându-și teza despre resturile de supernove.

Întors la Paris, este în prezent astronom la Universitatea Paris 6 și desfășoară cercetări la Institutul de Astrofizică din Paris (IAP-CNRS), o unitate mixtă de cercetare a CNRS, afiliată acestei universități.

Prof. Dennefeld a participat la numeroase comisii pentru instrumentarea telescoapelor și a fost, printre altele, timp de câțiva ani, președintele Comisiei de Instrumentare a Uniunii Astronomice Internaționale.

Français 
Une nouvelle génération de télescopes va révolutionner, dans les décennies à venir, l’astronomie et la cosmologie.
Le Professeur Michel Dennefeld, de l’Institut d’Astrophysique de Paris (IAP), présentera en détail ces nouveaux télescopes géants et reviendra sur l’évolution de l’observation astronomique, commencée dès l’Antiquité à l’œil nu.

La conférence se déroulera en français, avec traduction simultanée en roumain.

Brève histoire de l’observation astronomique
Depuis l’Antiquité, les Anciens ont réalisé de nombreuses observations et élaboré les premiers modèles du système solaire : le plus célèbre, celui de Ptolémée, a perduré près de 1500 ans. Parallèlement, les civilisations amérindiennes, chinoises et d’autres encore ont intégré les astres et leurs trajectoires au cœur de leur organisation sociale.

Tandis que le Moyen Âge obscurcissait le savoir scientifique en Europe, le monde musulman faisait d’importants progrès. Les échanges avec l’Europe ont permis de redécouvrir les textes grecs et les avancées accomplies dans le monde islamique. De grands savants comme Copernic, Kepler ou Galilée ont tiré profit de ces savoirs, ont découvert de nouvelles planètes, proposé de nouveaux modèles et posé les bases de la physique classique, notamment en astronomie. Ces avancées ont été rendues possibles grâce à des instruments d’observation toujours plus performants, culminant avec l’invention de la lunette astronomique.

Vient ensuite l’ère des télescopes. Bien que leurs bases aient été jetées dès la fin du XVIIe siècle, avec un modèle proposé par James Gregory, le premier télescope « moderne » est le télescope Hooker, situé à l’Observatoire du Mont Wilson en Californie. Ce télescope établit un record de taille avec plus de 2 mètres de diamètre. Grâce à une puissance de résolution inégalée pendant trois décennies, le télescope Hooker a permis à Edwin Hubble de découvrir que l’Univers est en expansion, transformant radicalement notre vision du cosmos.

Soixante-dix ans plus tard, les télescopes Keck – les plus puissants instruments des années 1990 – ont conduit à une nouvelle révolution dans nos connaissances : l’expansion de l’Univers s’accélère !

Aujourd’hui, la conception et la construction de trois projets majeurs ont débuté :

Giant Magellan Telescope (GMT) – miroir de 24,5 m,

Thirty Meter Telescope (TMT) – miroir de 30 m,

European Extremely Large Telescope (E-ELT) – miroir de 39,3 m.

Avec un miroir principal deux, trois, voire quatre fois plus grand que ceux des instruments actuels, ces nouveaux télescopes permettront des observations astronomiques inimaginables il y a seulement quelques années.

Biographie – Michel Dennefeld
Michel Dennefeld se rend cette année en Roumanie dans le cadre de la conférence Opticon (www.astro-opticon.org), organisée par l’Institut Astronomique de l’Académie Roumaine.

Ancien élève de l’École Normale Supérieure de Cachan et agrégé de physique, Michel Dennefeld possède une vaste expérience dans le domaine spatial, notamment dans l’étude du système solaire (mesure de l’hydrogène interplanétaire). Il a été maître de conférences à l’Université Pierre et Marie Curie (Paris 6). Par la suite, il a passé plusieurs années à l’Observatoire Européen Austral (au Chili et en Europe), où il a développé des instruments d’observation et rédigé sa thèse sur les restes de supernovae.

De retour à Paris, il est aujourd’hui astronome à l’Université Paris 6 et mène ses recherches à l’Institut d’Astrophysique de Paris (IAP-CNRS), unité mixte de recherche du CNRS associée à cette université.

Le Prof. Dennefeld a participé à de nombreuses commissions d’instrumentation des télescopes et a été, entre autres, président de la Commission d’Instrumentation de l’Union Astronomique Internationale pendant plusieurs années.